Ce a însemnat ultima zi de vară?

Cum mai sunteţi? Ce mai faceţi? Cum aţi întâmpinat toamna? Că… ştiţi voi… calendaristic vorbind, este toamnă. Mă rog, uitându-te pe fereastră sau ieşind afară, n-ai zice! N-ai zice chiar deloc! Chiar mă gândeam astăzi: oare e 15 sau 16 iulie? Din păcate, e 2 septembrie şi ştiu asta, nu-s chiar atât de aeriană pe cât par uneori. Doar că, dacă mă întrebaţi pe mine, nu aşteptam deloc toamna.

Ei bine, invitată sau nu, ea a sosit ca întotdeauna şi cu ea vor veni noi şi noi experienţe şi provocări, după cum ştim cu toţii. Dar am să îmi permit să fac abstracţie de data din calendar şi să vă povestesc despre ultima zi de vară – pe care sper că aţi trăit-o la maxim, aşa cum am făcut eu. ( da, da, sunt mândră de mine :)) )

Ce a însemnat, aşadar, 31 august pentru mine? Mai întâi, 31 august înseamnă, în fiecare an, Ziua Limbii Române. Şi, ca o scriitoare ce sunt, mă simt nevoită să consemnez această zi şi… să o celebrez, într-un fel sau altul. Ok, m-aţi prins! Sunt o scriitoare fashionistă şi am sărbătorit-o cu … exact, cu un shooting:

Nişte aripi speciale…

I-am avut alături pe Eminescu şi Creangă – prin acele cărţi care au trecut prin mâna bunicilor şi a părinţilor mei, deci cărţi vechi, cu tradiţie – două genii ale Limbii Române. Şi, astfel, i-am urat „La mulţi ani!” limbii pe care o vorbim zilnic.

Părăsind acum sfera culturală – pe care, cică, se cuvine să o vizităm cât mai des posibil ( şi asta pentru că fashionistele isteţe sunt mult mai câştigate decât … ei bine, decât celelalte ) – o să trec la alte semnificaţii pe care le-a avut ultima zi de vară pentru mine. Şi care, vă spun, au fost mai multe nişte revelaţii… ( nu, n-am înnebunit… încă :)) )

Mi-am dat seama că:

1.  Nu ar mai trebui să vorbesc atunci când mi se fac poze. ( dar aici vorbeam, pentru că, sincer, nu a fost chiar atât de uşor pe cât pare să ţin cărţile în echilibru, pe cap. ) Dar de! O Little Lady trebuia să reuşească ( a fost magie, vă spun, magie!!! ). Doar asta învăţau fetele, pe timpuri, la şcoli de bune maniere. Să-şi ţină spatele drept, aşa încât să nu le cadă cărţile de pe cap. Învăţau eleganţă, dom’le, eleganţă!
2. Să fiu în armonie cu natura. Mai des. Să iubesc natura. Mai sincer.
3. Ar fi cazul să încep să ţin mai mult şi la animăluţe. De exemplu, căţelul acesta simpatic foc mi s-a alăturat la shooting, pentru o fotografie. A fost un moment a-do-ra-bil!
4. Am început deja să ador noua faţă a oraşului meu. Pentru că, după cum v-am mai spus, au apărut noi schimbări pozitive.
5. Atunci când toată lumea poartă perle, tu trebuie să porţi scoici! Inteligentă metaforă, aşa-i? Adică, trebuie să fii altfel decât ceilalţi! Să surprinzi mereu prin unicitatea ta.
6. Ultima revelaţie a ultimei zile de vară a fost că, încă mai am de învăţat şi de exersat până am să reuşesc să arunc cartea în aer şi, din toată veselia şi nebunia asta, să rezulte o fotografie artistică. Fiindcă, din câte observaţi, nu mi-a ieşit figura. :)) ( nu vă speriaţi! Am supravieţuit: cartea a căzut în faţa mea, nu pe faţa mea )

În altă ordine de idei, am fost flatată – recunosc! – în ultima vreme, când am primit diverse aprecieri de la diverse persoane, în legătură cu bloguleţul ăsta. Şi vă mulţumesc tuturor pentru cuvintele frumoase. Promit că nu am să mă schimb ( în rău! ). Haide, acum e rândul vostru! Trebuie să promiteţi că veţi continua să îmi citiţi aberaţiile de-aici şi în sezonul toamnă-iarnă. Nu de alta, dar e posibil ca într-o bună zi să vă găsiţi inspiraţia în … felul meu de a trăi. ( vedeţi, am ocolit termenul „my lifestyle”, pentru că abia vorbiserăm de Ziua Limbii Române 😀 ) Şi, oricum, presimt că sezonul toamnă-iarnă va fi şi mai interesaaaant! Ce, voi nu?

Îţi mulţumesc pentru fotografii, Ana Popa! Ştii că deja m-am îndrăgostit de aparatul tău foto, nu? Mulţumesc, mulţumesc! Ai fost o scumpă! :*

Noi… ( eu şi cu voi )… ne mai vedem. Prin zonă. Cât de curând. Simt asta.