Libertatea prin ochii a 6 curajoși

Salutări tuturor! Fiindcă aproape tot anul acesta – cu întreruperi și reveniri – noi toți am fost parcă într-o situație de criză ( de normalitate, de demnitate, de liniște ș.a. ), m-am gândit ca penultimul articol al meu din 2017 să aibă în centru o anume valoare, tocmai pentru a fi un îndemn pentru voi să vă lăsați viața guvernată de aceste abstracțiuni pe care le numim valori, înainte de a permite să fie condusă de orice altceva. Căci în ciuda zbuciumului care poate apărea oricând pe orice plan al vieții, continuă să existe diverse frumuseți, printre care eu găsesc valorile, principiile, credințele. Nu altfel, ci internalizate, dobândite personal, deci într-un fel unic și autentic. Dacă reușim să le accesăm la un nivel cât mai profund, nu am nicio îndoială că ne pot ghida viața așa cum nimic altceva nu ar putea să o facă.

Astăzi am ales să vorbesc despre libertate; de fapt, corect ar fi să precizez că am ales să solicit câtorva persoane să vorbească despre libertate, pentru că am fost curioasă să le cunosc gândurile de pe marginea acestui subiect – destul de important pentru mine, ce-i drept. 😀 Așadar, vă prezint mai jos răspunsurile a 6 cutezători la întrebarea: „Ce înseamnă pentru tine libertatea?”

1.  Ruxandra Buzatu, kinetoterapeut:

„A fi înseamnă a alege. Poți să faci ce vrei, dar trebuie să înfrunți consecințele. Jean-Paul Sartre a crezut că un om nu poate fi vinovat de acte inumane, deoarece nu există un astfel de lucru. Fiecare mișcare făcută este profund umană prin simplul fapt că el însuși face alegerea. Așadar, este vorba despre liberul arbitru. Totuși, aș zice că oameni complet liberi nu există. N-ai cum să fii complet liber odată ce nu trăiești singur, pe o insulă pustie. Și acolo… degeaba mai ești liber.”

1. Alexandru Buzatu, arhitect

„Cred că libertatea înseamnă, pe scurt, să faci ceea ce îți dorești. Desigur, de la această definiție relativ simplă, intuitivă cumva, lucrurile se amplifică odată ce îți propui să îți exerciți libertatea, eventual în raport cu premisa sau dreptul de libertate al altora. Lucrurile devin pe această cale mult mai complexe și adesea problematice. Îmi vine în minte cunoscutul raționament conform căruia libertatea ta se oprește atunci când încalci libertatea altuia. Dar nu îmi propun să mă avânt în zona aceasta a discuției…

Pentru mine cel puțin, libertatea este un factor de calitate a vieții. Când spun asta, mă gândesc automat la paralela pe care noi, românii, adesea o facem între noi și avansatele societăți vestice pe care uneori le venerăm. Acolo, legile sunt uneori atât de multe și de stricte și de intens aplicate, iar spațiul atât de clar delimitat și de definit, încât constrângerile asupra „libertății pure” pot fi judecate ca fiind relativ semnificative. Pe de altă parte, în pseudo-anarhia și delăsarea din România, nu cumva constrângerile sunt mai mici, prin comparație? Ridic aici o întrebare… Poți parca în București pe trotuar în caz de urgență… Am dat un exemplu poate scandalos, pentru care puriștii poate mi-ar sări la gât.

Dar îmi asum. Desigur, nu este legal și nici etic și nici elegant și nici civilizat, dar o poți face uneori fără să afectezi libertatea nimănui, ci cel mult un anumit grad de confort al cuiva, în speță un pieton. Din nou, un purist mă poate condamna. Dar nu despre morală vorbesc, ci am dat un exemplu. În România, poți explora țara, satele, câmpurile sau clădirile fără prea mari restricții. În Anglia? Cel mai adesea vei întâlni bolarzi, garduri, porți, camere de luat vederi și semne de Access forbidden. Nu cumva ești mai liber în România, cel puțin la un prim grad perceptiv, fără a dezvolta? Întrebare deschisă… Extrapolând, putem discuta despre Vestul Sălbatic vs. Elveția… din perspectiva libertății…

Dar nu vreau să dezvolt subiecte sensibile… Până la urmă, cu cât faci mai mult din ceea ce îți dorești și cu cât resimți presiunea constrângerilor ca fiind mai redusă, cu atât cred că te simți mai liber.”

1. Eduard Militaru, student la Arhitectură & editor video

„Presupunând că ne permitem să acoperim golurile dintre idealurile pe care le avem și să ne eliberăm de constrângerile realității exterioare, lăsându-ne influențați de intuiție pentru a ne forma niște impulsuri subiective într-o realitate obiectivă, cred că putem numi asta libertate. Având în vedere că depinde de percepția fiecăruia, libertatea poate însemna multe lucruri, dar cred că ce am zis eu cuprinde tot.”

1. Roxana Știubei, studentă la Jurnalism & blogger

„Libertatea era un ziar tabloid pe care-l citea taică-miu în parcare la spital, când o aștepta pe mami să iasă din tură. Sau tema unei dezbateri de la Tradem. Sau orice alt ideal, țel, scop, principiu, obiectiv de atins, în genere, utopie. N-ai cum să fii liber decât dacă nu te-ai cenzura la fiece pas.

Pentru mine, ea merge până-ntr-acolo încât să fac ce mă taie pe mine capu’, dar să nu rănesc pe nimeni. Ceea ce nu-mi iese chiar întotdeauna. Sunt liberă să țip, dar conștientă că pot sparge timpanul cuiva. Și nehotărâtă dacă să-mi asum asta sau nu.”

1. Cristian Florea, Social Media Manager – Kooperativa 2.0.

„Libertatea, din punctul meu de vedere, înseamnă posibilitatea de a face ce lucruri vrei, fără niciun fel de limitare, atât timp cât nu îngrădești libertatea altcuiva.”

1. Florin Giurcă, elev la Colegiul Național „Frații Buzești”, Craiova

„Când am început să citesc despre libertate nu mă așteptam să fie un concept atât de vast. Isaiah Berlin a scris un eseu uriaș pe tema asta doar ca să clarifice cam ce tipuri și teorii despre libertate există. E mult de vorbă și cu cât citești mai mult, cu atât ești mai confuz când te întreabă cineva random: Ce înseamna libertatea?. Acum câțiva ani am văzut prima dată The Departed și de atunci mă obsedează replica de început a lui Nicholson: I don’t want to be a product of my environment. I want my environment to be a product of me. Vorbind strict personal, în ideea asta văd libertatea. Cât de liber ești dacă tot ce faci și vrei e un impuls condiționat de mediul în care trăiești și nici măcar nu realizezi asta? Cam deloc, aș zice. Nu sunt prea optimist totuși. Cred că tot ce poți să faci e să te înțelegi pe tine și mediul tău pentru a te putea controla. Înțelegere și introspecție, cam asta e tot.”

Ce ziceți? Acordați o șansă valorilor? Acestor chestiuni intangibile, dar parcă totalmente prezente? Și, în special, libertății?

Noi ne auzim curând… La o ultimă discuție pe anul ăsta. 🙂

„You never know if you never try…” Revin, Victoria